Deloitte: La un an dupa intrarea in vigoare a legii impozitului specific pentru Horeca, exista inca dificultati practice de aplicare

Intrata in vigoare in 2017, Legea 170/2016 privind impozitul specific unor activitati, cunoscuta sub numele de Legea Horeca, a adus schimbari majore in domeniul impozitarii activitatilor hoteliere de restaurant, bar & cafenele sau catering. Potrivit reprezentantilor Deloitte Romania, companie ce ofera servicii de audit, consultanta, servicii juridice, consultanta financiara si de managementul riscului, in prezent, la mai bine de un an de la intrarea in vigoare a legii, companiile din domeniul Horeca intampina diverse dificultati practice in aplicarea impozitului specific, dar si a altor legi adiacente.

Pe parcursul anului trecut, contribuabilii care activeaza in aceasta industrie au semnalat numeroase cazuri in care prevederile legislative au generat tratamente neuniforme. In principal, astfel de situatii au aparut in cazul societatilor care sunt obligate sa aplice impozitarea mixta pentru ca desfasoara si alte tipuri activitati, pe langa activitatile Horeca, pentru care datoreaza impozitul pe profit.

Desi ne-am fi asteptat ca in perioada scursa de la momentul implementarii, majoritatea problemelor sa se fi lamurit, constatam ca de fapt exista o lista de intrebari fara raspuns concret din partea autoritatilor. Printre cele mai des intalnite intrebari, se numara:

• Cum se calculeaza impozitul specific pentru societatile care desfasoara activitati HoReCa in magazine de retail, cazino-uri sau alte spatii nespecializate in HoReCa?
• Dar pentru cele pentru care spatiul destinat diferitelor activitati HoReCa nu este delimitat?
• Cum calculeaza impozitul companiile care desfasoara activitati HoReCa in mall-uri?
• Care este tratamentul aferent reorganizarii societatilor – se pastreaza neutralitatea fiscala?

O alta intrebare careia vom incerca sa ii formulam un raspuns in acest articol se refera la tratamentul dividendelor din perspectiva impozitului cu retinere la sursa aplicabil veniturilor obtinute de nerezidenti din Romania, in contextul Legii HoReCa.

In acest sens, o serie de prevederi legislative cuprinse atat de legislatia domestica, cat si de cea europeana ar trebui analizate, cum ar fi:

Legea 170/2016 privind impozitul specific care mentioneaza ca: “Prin derogare de la prevederile titlului II din Legea nr. 227/2015 (…), prezenta lege reglementeaza impozitul specific pentru persoanele juridice romane care desfasoara activitati corespunzatoare codurilor CAEN […].

Codul fiscal, art. 229, alin. 1, lit. c), potrivit caruia sunt scutite de impozit in Romania: “dividendele platite de o persoana juridica romana sau persoana juridica cu sediul social in Romania, infiintata potrivit legislatiei europene, unei persoane juridice rezidente intr-un alt stat membru al UE ori unui sediu permanent al unei intreprinderi dintr-un stat membru al UE, situat intr-un alt stat membru al UE, daca:

1. persoana juridica straina beneficiara a dividendelor indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

–      este rezidenta intr-un stat membru al UE si are una dintre formele de organizare prevazute in anexa nr. 1 la titlul II;

–      este considerata a fi rezidenta a statului membru al UE, in conformitate cu legislatia fiscala a statului respectiv si, in temeiul unei conventii privind evitarea dublei impuneri incheiate cu un stat tert, nu se considera ca este rezidenta in scopul impunerii in afara UE;

–      plateste, in conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari, unul dintre impozitele prevazute in anexa nr. 2 la titlul II sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat la titlul II;

–      detine minimum 10% din capitalul social al intreprinderii persoana juridica romana pe o perioada neintrerupta de cel putin un an, care se incheie la data platii dividendului. […]

2. persoana juridica romana care plateste dividendul indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

–      este o societate infiintata in baza legii romane si are una dintre urmatoarele forme de organizare: societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni, societate cu raspundere limitata, societate in nume colectiv, societate in comandita simpla;

–      plateste impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari. Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridica cu sediul social in Romania, infiintata potrivit legislatiei europene, care plateste dividendul, trebuie sa plateasca impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari;”

Obiectivul Directivei Europene 2011/96/UE: „este de a scuti de la retinerea la sursa dividendele si alte forme de repartizare a profitului achitate societatilor-mama de catre filiale si de a elimina dubla impozitare a acestor venituri la nivelul societatii-mama.”

In continuare, Directiva mentioneaza ca fiecare stat membru o aplica „repartizarii profiturilor de catre societatile din statul membru respectiv catre societati din alte state membre, ale caror filiale sunt”.

Directiva defineste termenul de „societate dintr-un stat membru” ,astfel: „orice societate care indeplineste urmatoarele conditii:

– are una dintre formele de organizare prezentate in anexa I partea A;

– in conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, este considerata ca avandu-si resedinta fiscala in statul membru respectiv si, in temeiul unui acord privind dubla impozitare incheiat cu un stat tert, nu se considera ca are sediul fiscal in afara Uniunii;

– in plus, plateste unul dintre impozitele mentionate in anexa I partea B, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari, sau un alt impozit care substituie unul dintre acele impozite.”

Asadar, Codul fiscal lasa loc de interpretare cum/daca ar trebui aplicata scutirea de impozit cu retinere la sursa asupra dividendelor distribuite in situatia in care platitorul acestora este (si) subiect al unui impozit care inlocuieste impozitul pe profit.

In acest sens, discutia ce va avea loc in cazul unui control fiscal este daca impozitul specific este, in fapt, un substitut al impozitul pe profit, destinat anumitor categorii de persoane juridice pentru desfasurarea activitatilor HoReCa si deci, faptul ca beneficiile Directivei (i.e. neimpozitarea dividendelor platite) ar trebui sa se aplice si atunci cand platitorul (i.e., societatea) este platitoare de impozit specific.

Dificultatile de aplicare (interpretare) a legii deriva din faptul ca ea a generat un regim diferit de impozitare pentru sectorul HoReCa, cu reguli specifice care trebuie corelate cu cele privind impozitul pe profit, iar sectorul a fost si este, asa cum vedem, tulburat pe masura ce descopera noi spete care nu isi gasesc solutia in legislatie.

Articol de Camelia Malahov, Director Deloitte Romania si Miruna Constantin, Consultant Deloitte Romania.