Liderii din Ospitalitate avertizează: „Meseria de ospătar este pe cale de dispariție!”

Industria HORECA din România se confruntă în prezent cu numeroase impedimente cauzate de lipsa personalului calificat. Astfel, calitatea serviciilor scade într-un ritm îngrijorător, determinând totodată o deteriorare a imaginii industriei în ochii oaspeților.

Nicu Pupăză, președintele Asociației Naționale a Maître d’Hotel România, a organizat, la Complexul Olimpic de la Izvorani, o dezbatere privind situația îngrijorătoare a personalului din industria Ospitalității cu accent pe angajații din hoteluri, restaurante și catering. Operatori și factori de decizie din domeniu: angajatori, profesori din școlile profesionale și din mediul academic de specialitate, somelieri, președinți și reprezentanți ai altor asociații profesionale din turism – au abordat cele mai arzătoare provocări din turismul românesc.

Nicu Pupăză a constatat despre serviciile turistice din țara noastră: „Ospătarii alcătuiesc minunata <infanterie> a stării de bine, de relaxare pe care trebuie să ți-o ofere restaurantele. Ei au un rol extrem de important într-o afacere care – poate puțini știu – întărește identitatea, brandul, atracția unei țări. În <ranița> plină cu obligații a unui ospătar, din care nu pot lipsi, pe lângă ținuta impecabilă, buna educație – inclusiv cunoașterea unor limbi de circulație internațională – zâmbetul profesional, căldura ochilor, subtilitatea de a citi pe om, cum se spune. Aceste abilități – și multe altele – ospătarii le pot proba prin concursul profesional <Trofeul Marian Bugan>, care fost, până la apariția pandemiei de Covid-19, un veritabil test-examen de virtuozitate prin care concurentul putea intra, într-un fel, în posesia <bastonului> de Maître d’Hotel”.

Președintele Asociației Naționale a Maître d’Hotel România a declarat în continuarea dezbaterii: „Angajatorii din afara granițelor României cer, pe lângă scrisoarea de recomandare de la ultimul loc de muncă, și o recomandare de la breaslă. <Pașaportul profesional> oferit de breaslă deține o importanță aparte, recomandarea ei – fiindcă despre asta este vorba – contând chiar mai mult decât orice CV. Când Asociația profesională te înarmează cu această <carte de vizită> poți să lucrezi cu adevărat pe acel post pe care l-ai accesat, pentru că ești recunoscut, fără rezerve, de către colegii tăi.”

Așadar, turismul românesc se confruntă cu o dramatică lipsă de personal la toate nivelurile, fenomenul căpătând dimensiuni care au atras nevoia unui semnal de alarmă. Se constată că elevii, adolescenții și tinerii români resping ideea unei calificări în domeniu, fiind mai degrabă atrași de o carieră în afara țării. De multe ori, forța de muncă cu potențial de dezvoltare în Ospitalitate alege să urmeze calea unor profesii pentru care nu deține calificare profesională, urmând mirajul lucrului în străinătate.

În cadrul conferinței s-a atras atenția că importul de forță de muncă – preponderent din Asia – nu reprezintă o soluție viabilă. Un ospătar, ospătăriță nu se compară cu alte domenii în care importul de forță se justifică, bariera determinată de necunoașterea limbii fiind primul impediment, urmată îndeaproape de un nivel acceptabil de conversație în limba engleză. O a doua provocarea pentru forța de muncă importată din Asia sunt diferențele fundamentale de cultură, cu atât mai dificil de trecut cu vederea când se răsfrâng asupra specificului meseriei. Deși, parte din aceste “lipsuri” ar putea fi contracarate prin training-uri de specialitate, altele sunt de netrecut, chiar la nivel de utopie.

Căutând să identifice cauzele prezentei situații, un prim factor responsabil poate fi pandemia de Covid-19 care a condus la închiderea a foarte multor baruri și restaurante peste tot în România. Astfel, numeroși angajatori au fost nevoiți să-și trimită personalul în șomaj tehnic din lipsă de activitate, popularitatea și interesul pentru calificarea în profesia de ospătar au scăzut semnificativ. Mare parte din ei s-au orientat către alte domenii, unele conexe Horeca, dar nu și-au manifestat interesul de a reveni din cauza instabilității percepute în industrie.

„Au trebuit să se reorienteze, este evident!. Nu puteau să trăiască din 75% din salariul lunar, care este deja unul semnificativ de mic”, a transmis Nicu Pupăză.

Promovarea turistică din România a fost întotdeauna un subiect larg dezbătut, fără nicio acțiune concretă întreprinsă la nivel de industrie, în prezent resimțindu-se mai mult decât oricând lipsa de comunicare dintre asociațiile profesionale din domeniul turismului cu Ministerul de resort.

„Promovarea acestei profesii este, de asemenea, problematică”, spune liderul de asociație. „De aceea, ne-am gândit să aducem profesori din cadrul școlilor profesionale pentru a discuta cu ei și pentru a vedea ce este de făcut, pentru că situația este cu totul inacceptabilă. Conferința aceasta este doar primul pas pentru a  găsi soluții. Iar eforturile trebuie să fie concentrate, fiind necesară implicarea angajatorilor, în general, ca și învățământului de specialitate”.

Nicu Pupăză mai declară că deseori rolul acestor asociații este ignorat, deși sunt cei mai în măsură să ofere puncte de vedere relevante cu impact direct asupra calității serviciilor. Acesta subliniază că pe lângă bugetul propus pentru promovare, ar fi necesar să se investească și în instruirea și pregătirea oamenilor care lucrează în servicii, un nivel ridicat de instruire ducând la creșterea calității serviciilor.

Finalul conferinței a punctat elementele care diferențiază domeniul serviciilor și importanța rolului ospătarului în structura acestora: „Da, aici avem de-a face și cu meșteșug, dar și cu artă. În cadrul unui restaurant, ospătarul este un personaj esențial. Ospătarul a fost și este un simbol al ospeției: comunică cu clienții, interacționează cu ei, ajută la stimularea stării de bine. Să ne înțelegem: ospătarul, și nu numai el, servește clienții. Nu este însă servitorul nimănui. Ei bine, aici este o treabă de rafinament, de inteligență, de vocație”, a adăugat Nicolae Pupăză, Asociației Naționale a Maître d’Hotel.